Intrunirea elementelor raspunderii civile instituite de art. 504 C.pr.pen. si art. 48 alin. 3 din Constitutie. Repararea de catre stat a pagubei suferite. Repunerea victimei, pe cât posibil, în situatia anterioara.

(Tribunalul Bucuresti sectia a V-a Civila - Sentinta civila nr. 1609 din 15 decembrie 2006)

La ordine fiind solutionarea actiunii civile formulata de reclamantul O.L. in contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti.
La apelul nominal facut in sedinta a raspuns reclamantul O.L. personal, lipsa pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti.
S-a facut referatul cauzei aratându-se ca procedura este completa.

Reclamantul având cuvântul arata ca trebuia sa depuna la dosar inscrisuri dar nu este in masura la acest termen este vorba de un inscris privind conferinta de la Helsinchi din perioada 1973 si 1975 in care se face specificatia ca s-au incalcat drepturile detinutilor politici si este mentionat si numele sau. Nu cunoaste când va fi in masura sa depuna acest act din strainatate.

Instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul in fond.
Reclamantul solicita admiterea actiunii in sensul acordarii de despagubiri de 10.000.000 lei Euro, pentru luarea masurii arestarii preventive pe nedrept, arestarea si condamnarea abuziva timp de peste 8 ani,in perioara 28 nov 1956-4-08.1964 la Penitenciarul Gherla si alte penitenciare, precum si suferintele cauzate de aceasta detinere pe nedrept pe care a trebuit sa o îndure dupa eliberare pâna la ora actuala pentru refacerea vietii. A se avea in vedere ca a plecat fortat in strainatate de teama de a nu-si pierde viata in propria sa tara, suferintele indurate in diverse lagare de concentrare, muncile la care a trebuit sa se supuna pentru invatarea limbilor si refacerea vietii, taxele platite pentru scolarizarea in strainatat.
Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea actiunii, acordarea despagubirilor morale si materiale intr-un cuantum mai scazut decît cel solicitat.

T R I B U N A L UL

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civila la data de 4.09.2003 si precizata ulterior, reclamantul O.L. a solicitat instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea pârâtilor Ministerul Justitiei, Ministerul Public, Ministerul de Interne, Guvernul României, Administratia Prezidentiala, Statul Român reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, la plata sumei de 5.000.000 euro daune materiale si 5.000.000 euro daune morale.

In motivare, reclamantul a aratat în esenta ca în perioada 28.11.1956-4.08.1964 a executat pedeapsa cu închisoare de 8 ani. In cursul anului 1974 urmare a unui recurs extraordinar declarat de procurorul General al României, respectiva hotarâre a fost desfiintata, iar cauza penala a fost restituita Procuraturii Militare Craiova, care a dispus scoaterea de sub urmarire penala si încetarea urmaririi penale pentru faptele ce i se imputau si pentru care a executat circa 8 ani de închisoare. Reclamantul prin avocat a solicitat respingerea exceptiei în timp ce procurorul de sedinta a pus concluzii de admitere a exceptiei.
Prin sentinta civila nr. 231/8.03.2004 Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civila a respins în baza art. 505 – 506 Cod pr penala, actiunea formulata de reclamantul Lucian Orasel în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice.

Prin decizia civila nr. 1321/1.11.2004 Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII a civila – Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a respins apelul declarat de apelantul reclamant O.L. împotriva sentintei civile nr. 231/8.03.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civila în dosarul nr. 3736/2003 în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie sub nr. 2532/2005 si în conformitate cu dispozitiile art. II alin. 1-4 din Legea nr. 219/2005 cauza a fost scoasa de pe rol si trimisa spre solutionare Curtii de Apel Bucuresti.
Prin decizia civila nr. 2570R/4.11.2005 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII a civila – Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis exceptia necompetentei materiale a Curtea de Apel Bucuresti si a declinat în favoarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie competenta de solutionare a cauzei privind pe recurentul reclamant L.O. si intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice.

Prin decizia civila nr. 3366/30.03.2006 Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala a admis recursul declarat de recurentul Oarsel Lucian împotriva deciziei civile nr. 1321 din 1.11.2004 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII a civila – Conflicte de Munca si Asigurari Sociale. A fost casata decizia mentionata si sentinta nr. 231 din 8 martie 2004 a Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila si a trimis cauza pentru rejudecare aceluiasi tribunal.

Din examinarea lucrarilor depuse la dosar Curtea a retinut ca, cât timp inculpatul nu a fost încunostintat conform art. 246-249 Cod pr penala asupra masurii de scoatere de sub urmarire penala, nu se poate conchide ca termenul de 18 luni, prevazut de art. 506 alin. 2 Cod de procedura civila începe sa curga. Momentul de la care începe sa curga acest termen este într-adevar, data ordonantei, dar numai daca inculpatul a fost încunostintat.

Cauza a fost reînregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a civila sub nr. 26869/3/2006.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta nr. 758/21.07.1957 pronuntata de Tribunalul Militar Bucuresti in dosarul nr. 759/1957, reclamantul O.L. a fost condamnat la o pedeapsa de 10 ani inchisoare corectionala pentru delictul de agitatie publica prevazut si pedepsit de art. 327 alin. 3 C pen. In motivare, s-a retinut ca inculpatul a avut manifestari cu caracter dusmanos la adresa regimului si guvernului incepand din anul 1954-1956, astfel ca elev la scoala medie a avut discutii cu caracter dusmanos. In anul 1955 fiind contabil la scoala profesionala B., in discutiile cu elevii a cautat sa le imprime o atitudine ostila guvernului. Intre anii 1954-1955 mergand acasa in comuna a criticat fata de taranii C.A.P.-urilor, iar in noiembrie 1956 a redactat inceputul unei lucrari contrarevolutionare in care comenta dusmanos evenimentele petrecute la noi in tara si in strainatate. Sentinta a ramas definitiva prin decizia penala nr. 1921 din 24 sept. 1957 a Tribunalului Militar a Reg. a II-a militara Bucuresti.

Impotriva acestei hotarari s-a declarat recurs extraordinar de catre procurorul general al R.S.R., care prin Decizia nr. 100 din 29 oct. 1974 a fost admis de Tribunalul Suprem-Sectia Penala, completul militar, cele doua hotarari fiind casate si dosarul trimis pentru completarea urmaririi penale.
Prin ordonanta din 4 dec. 1974 data de Procuratura Militara Craiova in dosarul nr. 424/1974 s-a dispus incetarea urmaririi penale pentru faptele imputate lui O.L. ca fiind comise in anii 1954-1955 pana in luna iulie intrucat au fost amnistiate si scoaterea de sub urmarire penala pentru faptele imputate ca le-a comis in perioada iulie 1955-29 nov. 1956, intrucat in urma confirmarilor nu s-au confirmat.

Potrivit adresei nr. 3950/4.08.1964 emisa de Formatiunea 0606 Gherla reclamantul a fost arestat preventiv la data de 28.11.1956 si eliberat la data de 4.08.1964.
Prin condamnarea pentru care s-a emis ulterior o ordonanta de scoatere de sub urmarire penala s-a cauzat persoanei vatamate un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecintele daunatoare neevaluabile în bani ce au rezultat din atingerile si încalcarile dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecinta inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului, fiind afectate totodata în mod implicit acele atribute ale persoanei care influenteaza relatiile sociale - onoare, reputatie – precum si pe cele care se situeaza în domeniul afectiv al vietii umane -relatiile cu prietenii, apropiatii, vatamari care îsi gasesc expresia cea mai tipica în durerea morala încercata de victima.

Lipsirea de libertate a produs consecinte si în planul vietii private si profesionale a persoanei condamnate din motive politice, inclusiv dupa momentul eliberarii, fiindu-i afectate datorita conditiilor istorice anterioare anului 1989 viata familiala, imaginea si chiar sursele de venit.

Fiind întrunite elementele raspunderii civile instituite de art. 504 C.pr.pen. si art. 48 alin. 3 din Constitutie, se impune repararea integrala de catre stat a pagubei suferite, ceea ce presupune în principiu înlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale acesteia, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situatia anterioara a victimei.
Este adevarat ca nu exista un sistem care sa repare pe deplin daunele morale constând în dureri fizice si psihice, întrucât plata unei sume de bani abia daca poate aduce victimei unele alinari sau satisfactii. În materia daunelor morale, principiul repararii integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate baneste. În schimb, se poate acorda victimei o indemnitate cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenta, poate fi o suma de bani, care îi permite sa-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. De aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despagubirea care vine sa compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Din acest motiv, instanta sesizata cu repararea prejudiciului nepatrimonial trebuie sa încerece sa stabileasca o suma necesara nu atât pentru a repune victima într-o situatie similara cu cea avuta anterior, cât de a-i procura satisfactii de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privata.
Satisfactia echitabila cuprinde doua componente si anume: reparatia daunelor materiale si o compensatie acordata pentru prejudiciul moral. Dat fiind ca în speta în privinta prejudiciului moral se remarca faptul ca acesta nu poate fi disociat de cel material, întrucât au conditii cauzale asemanatoare, Tribunalul apreciaza ca se impune stabilirea unei despagubiri globale, fara a distinge între cele doua feluri de prejudiciu.

Recunoasterea unui drept de despagubire nu se poate explica decât prin vointa de a oferi o satisfactie care poate contrabalansa efectul vatamarii si fara ca aceasta satisfactie sa aiba o reala corespondenta cu prejudiciul, astfel ca la cuantificarea sumei accentul trebuie pus pe importanta prejudiciului din punctul de vedere al victimei.

Este de netagaduit ca orice arestare si inculpare pe nedrept produce celor în cauza, suferinte pe plan moral, social si profesional, ca astfel de masuri lezeaza deminitatea si onoarea, liberatea individuala, drepturi personal nepatrimoniale ocrotite de lege si ca, din acest punct de vedere, le produce un prejudiciu moral care justifica acordarea unei compensatii materiale. La stabilirea cuantumului se va avea în vedere însa si concret viata celui în cauza - acesta fiind arestat la varsta de 19 ani, perioada cât el a fost privat de libertate - de peste 7 ani, împrejurarea ca, în comunitatea din care facea parte, i-a fost afectat reputatia, iar prin condamnarea sa abuziva, a fost supus la suferinte fizice si psihice, i s-a stirbit onoarea, demnitatea si i s-a îngradit libertatea, drepturi personale nepatrimoniale ocrotite de lege si a fost lipsit de posibilitatea de a–si continua activitatile anterioare si de a obtine venituri corespunzatoare, deci atât pierderea suferita, cât si beneficiul nerealizat, precum si o anumita compensare a posibilitatilor pe care victima de avea anterior vatamarii si acelea care i-au fost accesibile ulterior.

Fata de aceste considerente, retinând ca cererea reclamantului de acordare a daunelor morale si materiale este întemeiata, însa la stabilirea întinderii acestora avându-se în vedere consecintele negative suferite, pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura în care au fost vatamate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii de catre victima, Tribunalul apreciaza cuantumul sumei solicitate numai partial justificat, o suma de 250.000 euro constituind o satisfactie suficienta si echitabila, astfel ca va admite cererea în parte, obligând pârâtul numai la plata acestei sume.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite în parte cererea formulata de reclamantul O.L., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, cu sediul în Bucuresti, str. Apolodor nr. 17, sector 5.
Obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 250.000 euro-echivalent in lei la data platii, cu titlu de daune.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 15.12.2006.

Sursa : jurisprudenta Tribunalul Bucuresti
_______
Pentru consultanta pe teme asemanatoare celor prezentate in aceasta speta sau asupra oricarui alt aspect juridic, va rugam contactati Cabinetul de Avocatura la:
office@legalcom.ro